munca te innobileaza, dar pana cand...?

azi mi s.a facut rau.
azi am avut o cadere de calciu si aproape ca am lesinat...
azi mi.am adus aminte de Moartea Dlui Lazarescu.
m.am dus la cabinetul medical situat cu un etaj mai sus, si i.am rugat sa imi faca un calciu in vena. stiu ca asa ma mai pun pe picioare
- AAA, nu putem, va trebuie programare, de la medicul de familie care este in cladirea de vis.a.vis...
-ok, vreau acum o programare la doctorul de aici
-AAA, nu se poate - este in sedinta
-pai cand se poate....?!
-AAA peste vreo 3 ore.... :D
Mda... multumesc.... si firma plateste abonamentul la ei....

azi mi.am dat seama ca am muncit 2 saptamani non stop, ca imi aduceam aminte ca mai trebuie sa si mananc.
organismul, constient de starea de criza si stres, s.a resemnat si mi.a fost alaturi aproape 2 saptamani, in care a primit pe zi multa cafea, apa, un sandwich si ici colo un mar sau strugure.
acum stau in pat si incerc sa ma refac
ma uit in urma si realizez ca munca te acapareaza atat de usor si daca nu ii opui rezistenta, ajungi sa te domine, sa te conduca, sa iti seteze alte obiective...
mda, de acum voi munci mai mult pentru mine, pt sanatatea mea fizica si mentala, si nu ii voi lasa lucrurile sa imi scape de sub control.
asa zic acum, dar peste 2-3 luni...daca ma voi uita iar si am sa ma prefac ca sunt productiva la o capacitatea cat mai ridicata a potentialului meu......